Sectorul textile-confecţii
Sectorul de textile-confecţii este unul dintre sectoarele dinamice ale industriei româneşti, cu prioritate cea de confecţii, care a reuşit să-şi păstreze în mare măsură un grad înalt de competitivitate. Acest lucru a făcut ca produsele româneşti să reprezinte 4,4% din importul Uniunii Europene (în principal în Germania şi Italia).
Numărul de angajaţi în acest sector reprezintă 17,5% din total personal angajat în industrie. Din punctul de vedere al structurii proprietăţii, 86% din totalul societăţilor comerciale din sector sunt privatizate, în care 83% în subsectorul textile şi 98,5% în subsectorul confecţii.
Competitivitate
În ceea ce priveşte competitivitatea, există diferenţe între subsectoare. Produsele din domeniile confecţii textile şi ciorapi sunt competitive pe piaţa mondială şi agreate de UE, producţia de tricotaje are cca. 75% din produse competitive, mai ales cele din bumbac, lâna şi mătase cu grad de complexitate mare de prelucrare, iar producţia de ţesături din lână şi tricotaje din mătase pentru îmbrăcăminte are peste 80% din produse competitive.
O competitivitate mai redusă o prezintă producţia de ţesături din bumbac (peste 40%) şi ţesăturile tip mătase pentru îmbrăcăminte (55%).
Obiectivul principal al sectorului îl constituie restructurarea şi dezvoltarea în vederea creşterii competitivităţii, cu costuri materiale şi sociale minime şi eficienţă maximă. Principalele acţiuni care vor conduce la realizarea acestui obiectiv sunt:
- Restructurarea, modernizarea şi redimensionarea capacităţilor din filaturile de bumbac, lână, in şi cânepă, a ţesătoriilor şi finisajelor textile şi a capacităţilor de tricotare. Se va acţiona de asemenea pentru reducerea capacităţilor de producţie actuale şi concentrarea pe cele potenţial viabile, determinând astfel creşterea gradului de utilizare a capacitatilor de producţie de la 36% în anul 2000 la 80% în 2004 pentru filaturi, şi de la 41% în anul 2000 la 70% în 2004 pentru tesătorii şi finisaje.
- Dezvoltarea capacităţilor de producţie din confecţii datorită competitivităţii subsectorului
- Retehnologizarea fabricaţiei şi reducerea consumurilor materiale şi energetice
- Continuarea privatizării
- Stimularea activităţii de cercetare - proiectare - creaţie uzinală
- Sprijinirea IMM-urilor prin crearea unui sistem de ofertare flexibil şi operaţional şi a unui sistem de informare tehnică şi legislativă.
Sectorul de textile-confecţii este o componentă a economiei naţionale generatoare de aport valutar, de dezvoltare regională echilibrată, de stabilitate socială şi un mediu propice afirmării initiaţivei particulare. Se poate afirma că sectorul textile confecţii are capabilitatea de a se dezvolta în continuare. Subsectoarele de fabricaţie sunt potenţial profitabile, existând o serie de avantaje competitive, din care se evidenţiază:
- un potenţial agricol ridicat, care poate oferi o parte a materiei prime (lână şi fibre liberiene) şi un sector industrial destul de dezvoltat, care oferă materii prime pentru industria textilă (fire şi fibre sintetice);
- existenţa unor capacităţi de producţie însemnate care pot fi modernizate cu un efort investiţional redus;
- forţa de muncă bine instruită şi care se poate adapta uşor schimbărilor tehnologice prin intermediul unor cursuri de instruire, la un cost scăzut;
- tradiţie îndelungată ca producător şi furnizor de produse textile pe pieţele externe, având în vedere şi apropierea de marile pieţe;
- existenţa premiselor pentru o concurenţă reală întrucât nu există o situaţie de monopol pe piaţa textilelor.
2005-2008
HG nr.1172 din 25 septembrie 2005 aprobă Politica industrială a României pentru perioada 2005-2008, politică ce se concentrează asupra îmbunătăţirii competitivităţii, având în vedere consolidarea şi încurajarea factorilor orizontali: capitalul uman, cercetarea, inovarea, antreprenoriatul, respectarea condiţiilor de mediu, elemente ale dezvoltării durabile ce joacă un rol important în schiţarea politicilor industriale la nivelul Uniunii Europene.
Un capitol important este reprezentat de politica în domeniul aşistenţei sectoriale, fiind pe bună dreptate conşiderat unul dintre cele mai senşibile în Uniunea Europeana. În acest sens, o prioritate a autorităţii publice în acest domeniu (Ministerul Economiei şi Comerţului) va fi reevaluarea asistenţei sectoriale din domeniile Politicii industriale, Liberei circulaţii a mărfurilor şi Concurenţei.
Din punct de vedere al infrastructurii industriale (capacităţi, personal calificat, tradiţie, piaţă de desfacere) se apreciază că subsectorul industrial al confecţiilor şi textilelor va continua dezvoltarea şi consolidarea, pe baza creaţiei şi brand-ului românesc.
Din punct de vedere al existenţei unor resurse naturale de calitate exploatabile, cu costuri competitive, se estimează dezvoltarea industriilor legate de prelucrarea avansată a acestor materii prime, cum ar fi: îmbrăcăminte din fire şi fibre naturale (in, cânepă, lână).